Programul unui copil de scoala arata azi ca o agenda de adult. Ore pana dupa-amiaza, teme care se intind pana seara, o limba straina, poate un instrument. Cand parintii se gandesc sa adauge si un sport, prima intrebare nu e daca merita, ci unde mai incape.
Raspunsul nu tine de cat timp liber are copilul, ci de cum e asezat timpul acela. O ora care cade prost strica toata seara, iar una care cade bine trece aproape neobservata.
O ora fixa, in aceeasi zi a saptamanii, se tine mai usor decat trei ore imprastiate. De aceea, parintii care cauta cursuri tenis copii intreaba aproape intotdeauna de orar inainte sa intrebe de pret. Au invatat din experienta ca un program care nu se potriveste se abandoneaza in doua luni.
Momentul potrivit pentru fiecare activitate
Fiecare interval are avantajele lui. Dimineata copilul e odihnit, dar e la scoala. Dupa-amiaza e disponibil, insa a trecut deja printr-o zi lunga si are temele in fata. Weekendul pare ideal, numai ca atunci se aduna vizitele, cumparaturile si toate celelalte lucruri amanate in cursul saptamanii.
In practica, cele mai multe familii aleg intervalul de dupa-amiaza tarziu, iar antrenamentele se organizeaza de regula tocmai in acele ore, intre sfarsitul programului scolar si cina.
Cateva lucruri care conteaza la alegerea intervalului:
- cat de departe e terenul de scoala sau de casa
- daca ora cade inainte sau dupa masa de pranz
- cine duce si cine aduce copilul
- daca mai sunt alte activitati in aceeasi zi
- cat de obosit e copilul in ziua respectiva
De ce conteaza regularitatea
Un copil care vine de doua ori pe saptamana, la aceleasi ore, intra intr-un ritm. Corpul se obisnuieste, grupa devine familiara, iar antrenamentul nu mai e o surpriza pe care trebuie sa o negocieze de fiecare data.
Cand orele se muta mereu, se pierde exact partea asta. Copilul ajunge de fiecare data intr-un context putin diferit, cu alti colegi si uneori cu alt antrenor, si o buna parte din antrenament se duce pe reacomodare.
Regularitatea ajuta si parintele. O zi fixa se planifica, se cere din timp la serviciu si se poate imparti cu alta familie care face acelasi drum. Haosul de orar oboseste adultii mai repede decat ii oboseste pe copii.
Cand se renunta la o activitate
Parintii observa de obicei acelasi tipar. Nu se renunta pentru ca nu place sportul, ci pentru ca ora devine incomoda. Se muta, se suprapune, incepe sa coste prea mult din seara familiei.
Semnele apar devreme si se vad usor:
- intarzierile devin regula, nu exceptie
- copilul intreaba daca poate sari peste
- parintele cauta scuze inainte de fiecare drum
- echipamentul ramane nedespachetat
- se vorbeste despre pauza pana dupa vacanta
Daca lucrurile ajung acolo, de cele mai multe ori nu e nevoie de o decizie mare. E nevoie doar de alta ora in saptamana. Multe familii descopera asta abia dupa ce au anuntat ca se opresc, iar copilul se intoarce peste o luna, la alt interval, si merge foarte bine.
Drumul face parte din program
La socoteala orei de sport se uita aproape mereu drumul. O ora de antrenament inseamna, in realitate, doua ore din seara familiei daca terenul e la celalalt capat al orasului.
De aceea distanta cantareste mai mult decat pare la inceput. Zece minute in plus dus si intors, inmultite cu doua antrenamente pe saptamana, inseamna aproape trei ore pe luna petrecute in masina.
Un teren aproape de casa inseamna ca te poti intoarce cu copilul pe jos, ca nu depinzi de trafic si ca o ploaie nu transforma tot programul intr-o problema. Inseamna si ca, atunci cand parintele e prins la serviciu, poate merge bunicul sau un vecin. Familiile care aleg asa raman la sport ani de zile, nu luni.
Ce se schimba dupa primele luni
La inceput, ora de antrenament e inca un lucru de bifat, trecut in calendar langa dentist si lectia de pian. Dupa cateva luni devine altceva: ziua in care copilul isi vede prietenii de pe teren si in care se descarca de tot ce a adunat la scoala.
Momentul in care copilul isi pregateste singur lucrurile, fara sa i se aminteasca, e semnul ca activitatea a prins si ca nu mai e a parintelui, ci a lui.
De atunci incolo, programul se aseaza singur. Parintii nu mai trebuie sa aminteasca, iar ora respectiva devine un punct fix in saptamana, in jurul caruia se organizeaza restul. E exact opusul situatiei de la inceput, cand parea ca nu mai incape nimic.
Cum adaptezi programul la nevoile copilului
Alegerea orei e o decizie mica, dar hotaraste daca sportul ramane in viata copilului sau dispare dupa un trimestru.
Merita gandita impreuna cu copilul, nu doar in functie de ce ii convine adultului. Un copil care a ales ziua se tine mai bine de ea, chiar si cand afara e frig si nu ar iesi din casa pentru nimic altceva.
Si merita revizuita o data pe an, cand incepe scoala sau cand se schimba orarul. Ce functiona in clasa a doua nu mai functioneaza in clasa a cincea, iar o mutare de ora facuta la timp scuteste discutia despre renuntat.
