Corzile de chitară se uzează chiar dacă nu se rup: pierd strălucirea sunetului, nu mai țin acordajul și devin aspre la atingere. La un instrument folosit câteva ore pe săptămână, schimbarea are loc de obicei la 1–3 luni. Alegerea corectă depinde în primul rând de tipul chitarei, apoi de grosimea corzilor și de stilul de cântat.
Când trebuie schimbate corzile de chitară?
Corzile de chitară trebuie schimbate atunci când sunetul devine surd, acordajul se pierde repede sau pe suprafața lor apar pete închise la culoare și asperități. Transpirația și grăsimea de pe degete oxidează metalul, iar corzile înfășurate se umplu în timp cu impurități între spire.
- Sunet stins: notele se sting mai repede, iar armonicele înalte dispar.
- Acordaj instabil: chitara se dezacordează după câteva minute de cântat.
- Intonație greșită: acordurile din zona de mijloc a gâtului sună fals, deși corzile libere sunt acordate.
- Aspect: pete închise, rugină sau zone tocite deasupra tastelor folosite des.
La cei care cântă zilnic, intervalul se scurtează la câteva săptămâni. Corzile acoperite cu un strat protector rezistă de regulă mai mult, cu prețul unei senzații ușor diferite sub degete.
Ce corzi se potrivesc fiecărui tip de chitară?
Chitara clasică folosește corzi de nylon, iar chitara acustică și cea electrică folosesc corzi de oțel. Cele două categorii nu se înlocuiesc între ele: corzile de oțel au o tensiune mult mai mare, pe care gâtul și puntea unei chitare clasice nu sunt construite să o suporte.
| Tip de chitară | Material corzi | Grosimi uzuale (în miimi de țol) |
|---|---|---|
| Clasică | Nylon, corzile grave înfășurate cu sârmă | Exprimate prin tensiune: normală sau mare |
| Acustică | Oțel înfășurat cu bronz sau bronz fosforos | Extra light 10–47, light 12–53, medium 13–56 |
| Electrică | Oțel înfășurat cu nichel | 9–42 sau 10–46 pentru majoritatea stilurilor |
Corzile mai subțiri se apasă mai ușor și sunt potrivite pentru începători. Cele mai groase dau un volum mai mare și un sunet mai plin la chitara acustică, dar cer degete mai antrenate.
Cum se aleg corzile pentru un începător?
Pentru un începător, varianta potrivită este cea mai subțire grosime recomandată pentru instrumentul respectiv, pentru că reduce durerea din vârful degetelor în primele săptămâni. La chitara clasică, tensiunea normală este alegerea obișnuită. Ritmul primelor luni seamănă cu cel descris pentru alte instrumente, ca în articolul despre prima lecție de pian la vârsta adultă: progres rapid la început, apoi un platou firesc.
Trecerea la o grosime diferită poate modifica înălțimea corzilor deasupra tastelor. Diferențele mici nu cer intervenții, însă o schimbare mare merită verificată de un lutier.
Cum se montează corect corzile noi?
Corzile noi se montează una câte una, ca tensiunea pe gâtul chitarei să rămână relativ constantă pe parcursul schimbării.
- Coarda veche se slăbește din cheie până nu mai are tensiune, apoi se scoate din punte.
- Coarda nouă se fixează în punte și se trage până la cheia de acordaj, lăsând o rezervă pentru înfășurare.
- Pe axul cheii se fac 2–3 spire la corzile înfășurate și 4–5 la cele subțiri, fiecare spiră sub cea precedentă.
- Surplusul se taie la câțiva milimetri de ax.
- Coarda se acordează, se trage ușor în sus cu degetele pe toată lungimea, apoi se reacordează.
La chitara clasică, corzile de nylon se leagă cu un nod simplu în punte și se întind mai mult: acordajul se stabilizează abia după câteva zile de cântat.
Cum se întrețin corzile ca să reziste mai mult?
Corzile rezistă mai mult atunci când sunt șterse cu o lavetă uscată după fiecare sesiune și când instrumentul este folosit cu mâinile spălate și uscate. Ștergerea durează mai puțin de un minut și încetinește oxidarea.
- Chitara se păstrează în husă sau toc, departe de calorifere și de geamurile însorite.
- Umiditatea foarte scăzută din casă, iarna, poate afecta lemnul și acordajul.
- Schimbarea tuturor corzilor deodată, nu doar a celei rupte, păstrează un sunet echilibrat.
Studiul regulat contează mai mult decât echipamentul. Adulții care încep un instrument găsesc repere utile în ghidul despre învățarea unui lucru nou după 40 de ani, iar efectul liniștitor al unei astfel de activități este descris în articolul despre rolul hobby-urilor creative în reducerea stresului.
