Badmintonul pentru începători cere puțin echipament: o rachetă ușoară, câțiva fluturași și încălțăminte de sală. Primele ore se concentrează pe priza corectă și pe loviturile înalte, care țin fluturașul în joc. Jocul arde multă energie chiar la nivel recreativ, pentru că alternează deplasări scurte, opriri și sărituri.
Ce rachetă de badminton se potrivește unui începător?
Unui începător i se potrivește o rachetă ușoară, cu echilibru neutru sau ușor spre mâner, care se manevrează ușor și nu încarcă încheietura. Greutatea este marcată de obicei printr-un cod cu litera „U”.
| Cod | Greutate orientativă (fără racordaj) | Pentru cine |
|---|---|---|
| 3U | 85–89 g | Jucători care caută putere la lovituri |
| 4U | 80–84 g | Varianta cea mai răspândită, potrivită și la început |
| 5U | 75–79 g | Începători și jucători care pun accent pe viteză |
Racordajul strâns la tensiune mare oferă control jucătorilor avansați, dar iartă mai greu loviturile descentrate. La început, o tensiune moderată, cea montată din fabrică pe majoritatea rachetelor de inițiere, este suficientă.
Fluturaș din pene sau din plastic?
Pentru începători, fluturașul din plastic este alegerea practică, deoarece rezistă mult mai mult decât cel din pene și zboară suficient de stabil pentru joc recreativ. Fluturașii din pene de gâscă sau de rață au o traiectorie mai precisă și sunt folosiți în competiții, însă penele se rup ușor la lovituri greșite.
Viteza fluturașului depinde de temperatura și de altitudinea sălii. Producătorii marchează viteza pe tub, iar în sălile reci se aleg modele mai rapide.
Cum se ține corect racheta de badminton?
Racheta de badminton se ține lejer, ca într-o strângere de mână, cu degetele ușor desfăcute pe mâner și cu fața racordajului perpendiculară pe sol. Priza strânsă tot timpul obosește antebrațul și reduce viteza loviturii.
- Priza de forehand: palma pe mâner ca pentru o strângere de mână, cu „V”-ul dintre degetul mare și arătător pe muchia de sus.
- Priza de rever: rotire ușoară a rachetei, cu degetul mare sprijinit pe latura lată a mânerului.
- Momentul strângerii: degetele se strâng abia în clipa impactului, apoi se relaxează.
Care sunt regulile de bază în badminton?
Un meci de badminton se joacă, de regulă, în două seturi câștigătoare a câte 21 de puncte, iar fiecare schimb de mingi aduce un punct, indiferent cine a servit. La 20–20, setul continuă până la o diferență de două puncte, dar nu mai departe de 30.
- Serviciul se execută în diagonală, cu fluturașul lovit de jos în sus; în competițiile oficiale, punctul de impact trebuie să fie sub 1,15 m de la sol.
- La simplu, serviciul se face din careul drept când scorul celui care servește este par și din cel stâng când este impar.
- Fluturașul care atinge linia este considerat bun.
- Atingerea fileului cu racheta sau cu corpul în timpul schimbului înseamnă punct pierdut.
Terenul are 13,40 m lungime și 6,10 m lățime la dublu; la simplu se folosesc liniile laterale interioare, la 5,18 m. Fileul are 1,55 m înălțime la stâlpi.
Ce lovituri se învață primele?
Primele lovituri învățate sunt degajarea înaltă spre fundul terenului, scurtarea lângă fileu și serviciul scurt. Degajarea ține schimbul în viață și dă timp de repoziționare, motiv pentru care antrenorii o introduc devreme.
Smeciul, lovitura descendentă puternică, vine după ce priza și deplasarea sunt stabile. Revenirea în centrul terenului după fiecare lovitură este obiceiul care face cea mai mare diferență între un joc haotic și unul controlat.
Cum se evită accidentările în badminton?
Accidentările în badminton se evită printr-o încălzire de 10 minute, prin încălțăminte de sală cu talpă care nu alunecă și prin creșterea treptată a duratei de joc. Gleznele, tendonul lui Ahile și umărul sunt zonele solicitate cel mai mult.
- Pantofii de alergare, cu talpă înaltă, favorizează răsucirea gleznei la deplasările laterale.
- O oră de joc cu pauze scurte este suficientă în primele săptămâni.
- Apa la îndemână contează în sălile încălzite; semnalele unei hidratări insuficiente sunt descrise în ghidul despre semnele de deshidratare.
Badmintonul se încadrează ușor într-un program aglomerat, cu una sau două ieșiri pe săptămână, după modelul din articolul despre ora de antrenament într-o săptămână încărcată. În zilele fără sală, mișcarea poate continua prin variantele din ghidul despre rutina de mișcare fără abonament la sală. Durerile de umăr sau de tendon care persistă după joc merită discutate cu un medic sau cu un kinetoterapeut.
